Pentru cei care vor să îşi maximizeze câştigul obţinut din dobânzile bancare, urmărirea modificării perspectivelor economice este determinantă în luarea deciziilor. De la începutul anului, când euro a început să crească vertiginos în faţa leului, toţi cei care au economii se întreabă în ce monedă e mai bine să îţi păstrezi rezervele. Deprecierea cu aproape 10% a leului în mai puţin de două luni a amintit oamenilor de problemele de acum cinci-zece ani când ec

Pentru cei care vor să îşi maximizeze câştigul obţinut din dobânzile bancare, urmărirea modificării perspectivelor economice este determinantă în luarea deciziilor.

De la începutul anului, când euro a început să crească vertiginos în faţa leului, toţi cei care au economii se întreabă în ce monedă e mai bine să îţi păstrezi rezervele. Deprecierea cu aproape 10% a leului în mai puţin de două luni a amintit oamenilor de problemele de acum cinci-zece ani când economiile erau păstrate doar în valută, din cauza inflaţiei şi a slăbirii monedei naţionale. Temerile sunt justificate în condiţiile în care euro a crescut faţă de leu cu circa 25% din toamna anului trecut, modificând considerabil valoarea economiilor populaţiei şi a creditelor în curs de desfăşurare.

Într-un astfel de context, apar întrebările de genul „oare mai coboară euro până la 4 lei sau să cumpăr acum, la 4,2-4,3 lei?“ Analizele pe curs par futile în condiţiile în care niciun specialist din finanţe-bănci nu are cum să ofere cifre sigure, iar gradul de incertitudine creşte în funcţie de evenimentele politice şi macroeconomice. Un consens pare totuşi să existe între specialişti: cotaţia euro din acest an se înscrie în tunelul 4-4,5 lei. Adică o variaţie de 12,5% care se va repeta de mai multe ori de-a lungul celor douăsprezece luni. Ceea ce se traduce printr-un câştig aferent de fiecare dată când este „nimerită“ direcţia de mers a cur