"Sambata noaptea am pornit, asa cum am promis, turul Noptii de la Muzeul Militar National. Am reusit sa vad vreo patru muzee, desi „a vedea” e aici un verb impropriu folosit. O alergatura insotita de frecvente indemnuri si admonestari, „haideti, domnu’, haideti, mai vor si altii sa vada tabloul ala” ar descrie mai bine experienta noptii. Una peste alta, se impun cateva concluzii", scrie Catalin Sturza pe blogul sau.
- Public pentru muzee exista, altfel nu s-ar explica imbulzeala din seara de sambata. Pentru a-l atrage, insa, este nevoie de evenimente; - Desi muzeele bucurestene au organizat spectacole, proiectii de film, piese de teatru, expozitii speciale etc, ele nu au fost propriu-zis deschise de Noaptea Muzeelor; cele mai multe dintre ele nu au lasat decat o parte din sali accesibile publicului, pe motiv ca personalul si exponatele nu ar face fata unei asemenea invazii; - Senzatia mea a fost ca Muzeul Militar National, dar si alte muzee erau pregatite pentru situatia in care intra unu-doi vizitatori pe zi; nu era deloc in regula sa apara un astfel de puhoi si supraveghetorii pareau ca-i privesc cu repros pe sutele de vizitatori care, in loc sa stea acasa, decisesera sa le calce pragul (inteleg, dincolo de asta, ca oamenii erau obositi, insa cu siguranta un asemenea aflux e pentru muzeele bucurestene un lucru total neobisnuit); - Evenimentul „Noaptea Muzeelor” din 2009 a fost un succes si arata ca bucurestenii sunt mai mult decat pregatiti sa guste oferte culturale; mai mult, cultura, in sine, nu e o Cenusareasa, e doar prost impachetata si servita consumatorilor sau nu e servita consumatorilor deloc; - Am vazut o multime de locuitori ai cartierelor catalogati, indeobste, drept „tarani” sau „cocalari de mall” care venisera la muzeu; e un fapt care imi arata ca cel putin unii oameni de acest fel nu sunt prosti, sunt doar lipsiti de optiuni si parasiti in cart
