Un oraş foarte mişto am regăsit după 10 ani. M-am tot plimbat în sus şi în jos pe Copou, n-am apucat să colind ca lumea Iaşiul, dar tot am apucat să văd cîte ceva.
- prima dimineaţă la o terasă de vizavi de Centrul Cultural Francez, numită La balena (sau aşa ceva), aşteptînd să înceapă discuţiile. Doi liceeni daţi afară de la engleză pentru că n-aveau dicţionare. Calculau banii de suc pentru tipele bune de scos în oraş. O limbă superinventivă cu accent de Iaşi si multe englezisme. Am rămas ţintuit de masă. am băut două cafele mari şi i-am ascultat. Trebuia să înregistrez.
- am stat la un hotel pentru studenţi ceva mai înstăriţi, cred. Condiţii perfecte. Multe fete şi băieţi cu maşini scumpe şi bronz proaspăt de solar
- Discuţiile la Centrul Francez – foarte interesantă cea despre căderea tirajelor, pentru că s-a discutat onest. Daniela Zeca Buzura s-a plîns prima de calitatea personalului de la postul pe care îl conduce. N-a mai trebuit să-i amintesc eu de calitatea jurnalelor sau de emfaza prostească a textelor de ştiri:) Am vorbit despre “jurnalismul de cultură” şi pretenţia stupidă de a respecta alte reguli decît cele ale jurnalismului clasic atunci cînd vine vorba de “subiectul artistic”.
- L-am revăzut pe Florin Lăzărescu, superbăiat, mereu cu superpoveşti în buzunar. ii va aparea o carte de povestiri înainte de tîrg. Am şi citit, la invitaţia lui şi a lui Nichita Danilov, în Parcul Copou. Am vorbit cu trei doamne foarte drăguţe. Am mai remarcat şi un tip de vîrsta mea care citise Fuck the cool cu atenţie şi mi-a pus întrebări foarte deştepte. A fost puţină lume, dar m-am simţit excelent. Le mulţumesc că au venit!
- L-am cunoscut în carne şi oase pe Luca Piţu, unul dintre primii scriitori pe care i-am recenzat cu drag la începutul vieţii mele de critic. Omul e cu adevărat spectaculos. Ştie tot, ţi-e drag să-l asculţi. Şi am mai af
