Comentariu. În pofida apatiei europenilor, violenţa care radiază din Pakistan a costat deja mai multe vieţi în Europa decât în America. Pakistanul intră într-o lungă perioadă de insurecţii armate şi de instabilitate. Vestea bună este că talibanii nu vor învinge armata. Vestea proastă este că nici armata nu-i va învinge pe talibani. Nicholas Kristof, de la „The New York Times”, a scris recent un articol intitulat “Călătorind cu George Clooney” care la început făcea aluzie la anecdotele suculente despre aventurile romantice ale starului. Mai departe, autorul spune că a fost cu Clooney în Darfur şi mărturiseşte că a folosit un truc: dacă ar fi dezvăluit chiar de la începutul editorialului că era vorba despre Darfur, puţini s-ar fi deranjat să-l citească.
Punerea lui Clooney în titlu a fost un şiretlic pe care l-a folosit ca să atragă cititorii care altfel n-ar fi citit niciodată despre masacrarea copiilor într-un conflict care a durat deja mai mult decât cel de-al Doilea Război Mondial.
Săptămâna aceasta am folosit subterfugiul lui Kristof. Editorialul nu este despre sex, Clooney sau Berlusconi. Este despre Pakistan. “Nu ştim cum să facem opinia publică europeană să înţeleagă că aceasta este o problemă pentru Europa, la fel cum este pentru Statele Unite”, mi-a spus un înalt oficial american, preocupat de problemă.
S.O.S american pentru europeni
“Dacă Pakistanul alunecă într-un război civil prelungit şi anarhic, această violenţă se va răspândi în Europa cu mult înainte de a ajunge la noi. Violenţa care radiază din Pakistan a costat deja mai multe vieţi în oraşele europene, decât în ale noastre. Şi acesta este doar începutul. Dar acum urgenţa şi problema reală nu este apatia europeană, ci Pakistanul. Toate opţiunile sunt oribile”, adaugă el.
Ca suprafaţă, Pakistanul este la fel de mare ca Franţa ş
