Spuneati intr-o scriere de-a dvs.: "Sint tot atit de roman ca 80% dintre cetatenii Romaniei". Cit de incurcate sint itele aparitiei pe lume a lui Tudor Octavian?

In Braila, in anii in care m-am nascut eu, inainte de razboi, in mileniul trecut, era foarte greu sa spui ca esti roman suta la suta. Ultimul recensamint a numarat la Braila vreo 170 de spite de nationalitati, asta insemnind o familie de doi venezueleni, de exemplu, sau urmasi de venezueleni. Braila a fost o rascruce internationala. Aici se facea comertul cel mare al Romaniei. Ceva tot a ramas. Astfel incit, cine spune in Braila ca e suta la suta roman are toate sansele sa minta. De ce? Pentru ca partea asta de tara nu a avut de a face cu romanii din Rucar, de exemplu, sau din zona Ieudului din Maramures. Aici a fost populatie de stepa, sa nu ne ascundem dupa deget. Acum au aparut niste scrieri care pun in discutie substanta. Au fost cumani, pecenegi. De aceea e foarte greu de stabilit o fizionomie de roman in sud-estul tarii. Eu insumi le par multora evreu. Unii nu se sfiesc sa ma intrebe acum daca sint sau am fost evreu si ii dezamagesc. Am un coleg care, dupa vreo 30 de ani, a venit sa ma intrebe foarte motivat de ce nu sint evreu, pentru ca el a crezut ca sint evreu. Sint brailean. In Braila exista o tipologie atit de amestecata, incit aproape ca e natural sa iesi scriitor, si nu atit scriitor, cit povestitor. De ce? E un loc care traieste din foarte multe subiecte personale. Oamenii de acolo sint subiecti, fiecare are o poveste. La mine in clasa, la Scoala elementara, in stinga o aveam pe Gasparotea, in dreapta pe Vuleris, in spate pe Ivanov si in fata pe Antroposki. Ati cunoscut ce inseamna globalizarea de mic. Globalizarea nu e cea mai rea solutie de viata, cu conditia sa ai de a face cu oameni civilizati, pentru ca exista si o globalizare a mitocanilor, o globalizare a lumii proaste, joase