Dacă n-ar avea ochelarii de nevăzător, nu s-ar bănui că Ioan Boiț are această deficiență. Debrodează de umor și optimism și e tot timpul pus pe treabă.

A fost diagnosticat abia la 14 ani. „Mi-am pierdut treptat vederea din cauza retinitei pubertare”, povestește el. Este o boală ereditară ale cărei efecte doar el le suportă în familie. L-a afectat foarte rău și i-a frânt visele. În loc să ajungă medic, avocat sau istoric, a ajuns la Școala pentru Deficienți de VEdere vatra Luminoasă din București, unde a învățat tot ce se putea despre masaj. Din asta și-a câștigat pâinea pentru el și familie timp de 29 de ani, cât a fost maseur în Băile Felix. „Adaptarea de la un system la altul a fost foarte dificilă pentru mine după ce m-am mutat de la București”, povestește el. A avut însă șansa de a-l avea ca professor pe doctorul Agârbiceanu, fiul scriitorului ardelean. „Am învățat enorm de multe de la domnul profesor, de la masajul clasic la cel sportive, de revigorare, de relaxare sau terapeutic”, spune el. Nu i-a lăcut să fie masseur, dar nu se plânge.

Ce-i place la Oradea:

„Noul parc dendrologic din Șanțul Cetății îmi place foarte mult”, spune Ioan Boiț, încântat că în Oradea s-a investit destul de mult în spațiile verzi față de alte orașe. Speră să fie gata cât mai repede și teatrul de vară din Cetate pentru a se bucura de el împreună cu soția.

Ce nu-i place la Oradea:

Faptul că oficialitățile locale nu își respect promisiunile. „Am avut promisiuni că toate mijloacele de transport în comun vor fi dotate cu mesaje preînregistrate despre traseu și stația care urmează pentru a le fi mai ușor nu doar nevăzătorii, ci și străinilor. Doar tramvaiele noi au acestă facilitate”, constată el. E dezamăgit că nu mai există unități protejate în care să lucreze nevăzătorii, așa că aceștia sunt condamnați la izolare.