Dezamăgirea populaţiei faţă de multe dintre guvernele europene poate împinge votanţii spre alegerea unei extreme, fie ea stângă sau dreaptă, remarcă The Independent.

În ultimii ani, partidele de extremă au câştigat popularitate din opoziţie şi reprezentanţii lor candidează acum pentru un loc în Parlamentul European. Faţă de alegerile de acum cinci ani, ei au mai multe şanse, europenii fiind dezamăgiţi de atitudinea faţă de criză a guvernaţilor.

"Extremiştii reuşesc să îşi mobilizeze votanţii, jonglând cu temerile cetăţenilor şi vorbindu-le despre protecţionism şi închiderea graniţelor" - Urszula Gacek, europarlamentar polonez de centru-dreapta

Marea revoluţie în politica europeană poate veni de la conservatorii britanici, care plănuiesc să părăsească grupul de centru-dreapta din Parlamentul European (PE) pentru a se alătura mişcării pan-europene "Libertas", care contestă Tratatul de la Lisabona.

Totuşi, ameninţarea cea mai mare vine de la extrema dreaptă, care pregăteşte o fuziune peste graniţe. Partidul Naţional Britanic este cotat cu şanse reale de a prinde măcar un loc în legislativul european, susţinut fiind şi de italienii de la Forza Nuovo, deja prezenţi la Bruxelles.

Membrii de marcă ai celor două partide, Simon Darby şi Roberto Fiore, nu s-au sfiit şi s-au salutat în stil nazist, la o întâlnire a dreptei, găzduită de Milano. Printre obiectivele Forza Nuova, se numără expulzarea a 150.000 de ţigani care locuiesc în Italia.

"Este chiar ironic că aceste partide au decis să acţioneze la nivel european, având în vedere că ei se opun conceputului de Uniune Europeană" - Monica Frassoni, vice-preşedinte al Partidului Verde din Italia

Au fost însă şi numeroase eşecuri. Cel mai cunoscut este cel al partidului "Identitate, Tradiţie, Suvernaitate", condus de Alessandra Mussolini. T