Cu diplome de excelenţă în politica la două capete, PSD şi PNL nu ezită să-şi treacă în CV-urile electorale atât studiile simultane la fără frecvenţă ale opoziţiei, cât şi pe cele de management al bugetului de stat în favoarea clienţilor fideli puterii. Cei doi iepuri, procentele din sondaje şi banii la teşchereaua familiei extinse, aleargă însă buimăciţi în cătarea puştii şi au toate şansele să rateze urna de vot. O fi prost poporul din proorocirile lui Brucan, dar la şmecherii se pricepe.

Nu e nevoie de prea mare subtilitate să te prinzi că PSD îşi hrăneşte, la putere fiind, legiunile de baroni care măsoară profitul guvernării în numărul de funcţii, contracte şi zerouri din conturile proprii, în timp ce, în faţa opiniei publice, se prezintă nu doar ca martor al acuzării în procesul înscenat lui Băsescu, ci şi ca un critic al actelor Cabinetului din care face parte. Nu e nevoie să fii ultimul prostănac de pe listă ca să-ţi dai seama că Mircea Geoană face o demagogică echilibristică între poziţia de semnatar al protocolului Coaliţiei, pe care îl încalcă de trei ori pe zi, de şef al partidului care deţine jumătate din numărul miniştrilor şi cea de candidat la prezidenţiale.

Duplicitatea nu este ceva nou pentru PSD, dar cei doi ani petrecuţi alături de PNL, în jilţurile puterii, par acum doar un antrenament pentru marele show în plină desfăşurare. Imprevizibilul este însă, şi el, în scenă.

Una este să profiţi de prostia, slăbiciunea şi incompetenţa unui partid dependent de nevoia de a rămâne la putere mimând opoziţia şi alta să fii efectiv parte a puterii într-o perioadă extrem de complicată pentru ţară, purtându-te ca şi cum ai sta plângăcios în băncile opoziţiei. PSD încearcă să se degreveze de responsabilităţile măsurilor nepopulare pe care le implică criza, pasându-le PD-L şi acoperindu-şi lipsa de soluţii şi proiecte, altele decât „jos Băsescu“