La inceputul anului, bancile straine cu filiale in Romania negociau cu FMI, UE, Guvernul Romaniei si BNR conditiile unui “gentleman agreement” prin intermediul caruia promiteau sa nu scoata banii din tara daca BNR va reduce Rezervele Minime Obligatorii (RMO) constituite la pasivele in valuta.
La momentul respectiv, spuneam ca in toata lumea, sistemul bancar se bazeaza in primul rand pe incredere, iar o promisiune a bancherilor ar trebui sa reprezinte mai mult decat orice contract. Iata insa ca in vremuri de criza, pana si notiunea de “gentleman agreement” isi pierde prestigiul pe care l-a avut odata.
Astfel, in timp ce pe de o parte negociau cu institutiile mai sus mentionate pastrarea banilor in tara, pe de alta parte, unele banci repatriau din greu banii pe care promiteau sa nu ii repatrieze.
Conform unor date publicate de BNR, in perioada septembrie 2008-martie 2009, bancile straine au repatriat 2.3 miliarde euro in timp ce finantarile acordate abia au depasit 900 milioane, lasand astfel un gol de peste 1.6 miliarde. Campionii retragerilor sunt bancile grecesti care detin 30% din piata (cine spunea ca in greci nu trebuie sa ai incredere nici atunci cand iti fac daruri?) si care au repatriat 1.64 miliarde de euro, urmate de bancile austriece cu repatrieri in valoare de 652 milioane.
Trebuie spus ca bancile grecesti impreuna cu cele austriece detin peste 70% din sistemul bancar romanesc. Spre deosebire de acestia, francezii nu au jucat la doua capete din moment ce au adus in tara peste 700 milioane de euro. Pe plus sunt si ungurii, olandezii si italienii.
In acel gentlemans agreement, bancherii au promis doua lucruri: sa nu scoata banii din tara si sa finanteze economia prin deblocarea creditarii. Se vede ce s-a intamplat cu prima promisiune iar despre a doua promisiune neonorata am scris pe larg aici si aici. @
