Doua informatii aparent contradictorii, aparute aproape concomitent, au derutat Romania.

Pe de-o parte aflam ca, in primul trimestru al anului, economia s-a contractat cu 6,4%, un procent care da frisoare daca ne gandim la cresterea economica de anul trecut, dar mai mic totusi decat previziunile cele mai sumbre, care vorbeau de o cadere mai drastica, in jur de 8%.

Pe de alta parte, potrivit cifrelor pe martie si aprilie, economia romaneasca nu ar mai fi in picaj. Cresterea somajului s-a temperat, comenzile in industrie s-au inmultit, incasarile la buget au crescut usor si chiar numarul autorizatiilor de constructie eliberate a inceput sa creasca.

Citite in ordinea lor cronologica, cele doua seturi de informatii par sa spuna ca raul cel mare ar fi trecut. Daca in primul trimestru, economia Romaniei era in cadere libera, din martie pare sa fi inceput stabilizarea, deocamdata firava.

Ce a facut oare diferenta?

Guvernul nu se poate lauda cu cine stie ce masuri anticriza in primele luni ale anului, cand de-abia reusea sa puna cap la cap un buget si apoi o rapida rectificare a acestuia. Impozitul forfetar si eliminarea deducerii TVA pentru masinile luate in leasing au intrat in vigoare la 1 mai, iar efectele lor ma tem sa nu dea o lovitura inceputului de revigoare.

Exista doar doua explicatii logice pentru aparitia primelor semne de speranta.

In cea mai mare parte a Uniunii Europene, masurile guvernamentale dure anticriza produc primele efecte, iar Romania, puternic influentata de comezile externe, resimte acum imbunatatirea asa cum a simtit si socul initial al contractiei.

Dar explicatia cea mai importanta este, probabil, legata de acordul cu FMI. Simpla certitudine a incheierii acestuia, chiar inainte de intrarea primilor bani, a dat ceea ce lipsea in economie chiar mai mult de