- Cultural - nr. 306 / 19 Mai, 2009 Carti noi ECUMENISMUL FRICII Romanul Dantela de Babilon e inca o formula narativa pe care o incearca Melania Cuc, una care ii impune restrictii, dar ii si deschide un orizont nu mai putin generos, acela al psihologiilor umane. O naratiune la persoana intai, cu autoarea protagonista in pielea unei jurnaliste, "o jurnalista fara de minte, ce si-a propus sa ajunga si sa transmita stiri de pe linia intai a unui front fara pifani si fara ordin de zi pe cazarma", intr-un exercitiu profesional imaginar, intr-un teritoriu cu dimensiuni de fenomen: terorismul, luarea de ostatici, de prizonieri civili. O experienta limita, cu mare incarcatura de risc, prin care au trecut atatia jurnalisti si nu numai. Nici pentru naratoare lucrurile nu sunt bine definite, limpezite: "Nu stiu daca dorm si traiesc un cosmar, nu stiu nici daca sunt treaza si martora la nebunia umana". E o naratiune in care isi arata fata un ecumenism al fricii, al vinei comune, cu solidaritatea, speranta si lasitatile lor: "Musulmanii, crestinii, budistii, iudeii, brahmanii si ateii, toti suntem amestecati, facem parte, avem o vina anume". Un roman al spatiului inchis, in care conteaza doar dimensiunea interioara, launtrica, accentele fricii si ale licaririlor de speranta. Un roman psihologic, intr-o curgere fireasca, clasica, cu respectarea rigorilor genului. Cu foarte multa arta in a decupa detalii, in a le da relief, incarcatura de simbol. Dar si analiza sub raport religios, a unei lupte fratricide, in spatiul matrice al crestinatatii, intre "reprezentati ai doua semintii din triburi vechi si trecute in egala masura prin sita si darmonul vremurilor, pentru a nu uita pentru ce se urau de moarte". Sub cerul Bagdadului se deruleaza si acest razboi psihologic, dincolo de cel real, cu mize oculte, "intr-o aerogara asediata si in care cateva zeci de civili, care