Titus CEIA Motto:
"Fiat iustitia, pereat mundi."
- cuvinte uitate -
Cat de uitate, cuvintele? Pai, doamnelor si domnilor, aici e problema. Cand nu faci dreptate, asa, accidental, dar in felul acesta reusesti sa salvezi lumea de la pieire, asta mi se pare mai mult decat rezonabil. Ca la sah: sacrifici turnul, sau calul, sau chiar regina, dar castigi partida. Strategie, nu gluma! Iar dupa ce ai salvat lumea, poti sa te apuci sa faci mai abitir dreptatea si in felul acesta mai salvezi lumea o data.
Numai ca noi nu vorbim aici despre dreptatea absoluta, cea din dictoane, proverbe si cimilituri. Dupa cum se pare, proverbele si cimiliturile s-au schimbat radical in ultima suta de ani. Nu mai vorbim de milenii. In justitia romana cea de toate zilele, doamna oarba cu cartonas galben la obrazul tarii si in rapoartele oficiale ale UE, valabil e un alt dicton. Daca doriti, o alta cimilitura. Suna aiuritor: primul venit, primul servit. Taman ca la taverna, ca si taverna din latineste se trage.
Ce sa insemne asta, cetateni si prieteni? Pentru a intelege, va rog, va rog frumos, faceti un efort si imaginati-va o droaie de misei inamovibili, obisnuiti sa adune banet cu ghiotura. De unde pica. Din salarii, de exemplu, dar nu asta e exemplul cel mai bun. Din trafic de influenta, probabil mai periculos, mai pernicios decat traficul de droguri. Din mita banala in forma continua. Din falsificarea grosolana a legilor scrise. Din sfidarea nerusinata, amenintatoare, bombastica, dupa modelul Elena Turcu. Din tot si din toate, trantite in obrazul nostru.
Droaia de misei inamovibili se afla la judecatorie, la tribunal, la Curtile de Apel si chiar mai sus. Are loc stabil chiar in jilturile judecatorilor. Droaia, de fapt haita, sta si asteapta. A dat sfoara-n tara, pe telefonul fara fir, cum merg lucrurile, si acum asteapta sa vin eu, sau
