Daca a uitat cineva - si nu putea, de vreme ce ne sunt indesate zilnic in nervul optic revarsarile prea-plinului de drag de popor - in Romania urmeaza alegeri prezidentiale.

Cele mai complicate, cu o incarcatura energetica fara precedent, avand ca sursa adaptarile contracandidatilor lui Traian Basescu la manifestarile temperamentului sau furtunos.

Ce face un om care nu concepe sa piarda? Incearca sa straga voturi din sursele cele mai voluminoase - aceasta descoperire a gaurii de la covrig fiind facuta, sa mergem la culcare.

Dar inainte, sa orbecaim un pic pe ogorul logicii, pornind de la matricea comportamentului prezidential si dispunerea astrelor pe cerul imperialismului mondial.

La orizontul asteptarilor lui Traian Basescu se afla figura senina, nimerita (sau nu) in furtuna obiceiului pamantului american, a lui Barrak Obama.

O simpla felicitare de ziua lui daca ar fi primit de la cel mai iubit sef al SUA - in cancelariile civilizate se poarta, si nu reprezinta decat un gest de buna crestere - , Traian Basescu se hranea din ea un an.

Doar ca in 4 noiembrie, cand la Cotroceni se primeau urari, electoratul american pleca la urne, si avea si o intarziere de minimum 7 ore, deci n-a fost sa fie. Insa niciodata nu-i prea tarziu.

Vizita lui Cristian Diaconescu la Washington, facuta cu scopul de-a incerca sa pregateasca o vizita a sefului statului roman la Casa Alba, si daca nu, macar sa lase vorba unde-i Cotroceniul, n-a dat roade. Veselie mare, amar in bufet.

Ce-i mai ramane lui Traian Basescu pentru a ajunge sa-i stranga mana lui Obama anul acesta, daca se poate inainte de marea inclestare? Doua reguli staruie de veacuri in perimetrul civilizatiei planetare: pentru bube exista alifii, iar in politica mare se face lobby.

Ca sa ai niscai solicitari, nu poti sa mergi