Copii pe bandă rulantă. Dar şi bani grei făcuţi din provocarea de avorturi. Două caracteristici ale anului 1989. 1.500-2.000 de lei, cât un salariu (modest) al acelor vremuri.
Atât cerea B.A. pentru a le scăpa de sarcină pe unele femei care nu-şi doreau (sau nu-şi mai doreau) copii şi care apelau la serviciile sale "specializate": cablu de plastic introdus în colul uterin. Banii şi valea! Copile neştiutoare îi deveneau cliente, dar nu numai...
Dacă şi-ar fi pus ambiţia, astfel de "moaşe", improvizate ad-hoc din raţiuni evident financiare, şi-ar fi cumpărat o Dacia 1310 cât ai zice "avort", în aceeaşi perioadă cât aduna din "mărunţiş", între sticle goale şi blugi, un matelot cu dare de mână şi scrisul cât se poate de citeţ. După decretul cu interzicerea avortului dat de Ceauşescu, speriate de traiul greu al acelor ani, după achitarea datoriei externe în urma căreia nivelul de trai a ajuns aproape de pragul de jos, tot mai multe femei încercau orice metodă pentru a scăpa de sarcină.
Unele dintre ele, mai în vârstă, erau exasperate, mai ales că din '66, anul când a fost "lansat" oficial decretul, şi până în 1989 deja apucaseră să proiecteze ceva copii prin ograda familiei. Unele chiar depăşiseră norma în ceea ce priveşte producţia de moştenitori, lucru care îi plăcea doar lui Ceauşescu, care nu ştia sau nu-şi dorea să ştie cum se poate trăi, ca om simplu, într-o Românie în care trebuia să stai la coadă până şi pentru hârtie igienică, ce să mai vorbim despre carne ori lapte ce trebuiau pentru hrănirea copilului! Nu mai vorbim de "pempărşi", ei nu apăruseră în socialism.
Pentru înfăşarea bebeluşilor, femeile foloseau încă pelinci - pentru cine nu ştie, unele erau improvizate chiar din bucăţi pătrăţoase de cârpă care, după ce se udau de "pipilică" sau erau murdărite de "caca", pentru curăţire se frecau cu
