Dacă ar fi să credem prozei oficiale, întărite de televiziunile de ştiri, duminică, 17 mai 2009, la Cotroceni a fost Ziua Porţilor Deschise.

Altfel spus, într-un efort de a dovedi că în gubernia România domneşte transparenţa absolută, preşedintele a dat poporului posibilitatea de a pătrunde dincolo de uşile închise ale Puterii puterilor din ţară. Spre deosebire de lăutarii lui Traian Băsescu din presă şi aşa-zisa societate civilă, pe mine astfel de acţiuni nu mă dau pe spate.

După opinia mea, astfel de trucuri ieftine, şterpelite din arsenalul politicii americane, n-au nici o legătură cu adevărata transparenţă democratică. A da posibilitate lui nea Gigel de la Sculărie să vadă, împreună cu nevasta pusă la rochie de naşă şi puradelul plin de muci, biroul în care stă zilnic fizicul preşedintelui sau elicopterul în care acelaşi fizic e purtat pe la hramuri, serbări câmpeneşti, iarmaroace şi botezuri, nu înseamnă în nici un caz că Preşedinţia şi-a deschis capotul pentru ca poporul să-i admire buricul şi sânii.

Adevărata transparenţă ar însemna, de exemplu, ca nea Gigel de la Sculărie să afle dacă nu cumva Traian Băsescu a smuls o amărâtă de invitaţie de la preşedintele francez în schimbul cumpărării de către România, cu banii împrumutaţi de la FMI, o centrală nucleară franţuzească sau dacă serviciile secrete îi asigură Elenei Băsescu logistica necesară campaniei electorale. În condiţiile secretoşeniei de tip ceauşist în legătură cu deciziile vizând soarta şi banii ţării, Ziua Porţilor Deschise la Cotroceni e un truc ieftin prin care se aruncă praf în ochi opiniei publice.

Urmărind întâmplările de la 17 mai 2009, noi vom spune însă că duminică n-a fost Ziua Porţilor Deschise la Palatul Cotroceni, ci Ziua electorală a candidatului la Preşedinţie Traian Băsescu. Semnalând o scădere a zestrei electorale deţinute de Traian