Francezii au aplaudat pe cântece patriotice ceauşiste, la proiecţia de ieri a grupajului de scurtmetraje „Amintiri din Epoca de Aur”, produs de Cristian Mungiu. „Astăzi, dacă vrei să dai de Noul Val, trebuie să te duci la Bucureşti”, a declarat la prima conferinţă de presă chiar preşedintele festivalului, Gilles Jacob. Oricât am aprecia modestia, nu putem să trecem peste o evidenţă: despre România tinerilor cineaşti se vorbeşte mult la Cannes.
De la Bucureşti a venit şi desantul celor care au semnat, alături de Cristian Mungiu, filmul-omnibus „Amintiri din Epoca de Aur”, producţia aparţinându-i, de asemenea.
Legendele comunismului nostru
Am trăit s-o vedem şi pe-asta: a doua mare sală a festivalului de la Cannes (Debussy) a aplaudat frenetic, în acordurile unui cunoscut marş muncitoresco-ceauşist, cu care s-a încheiat filmul colectiv.
Mungiu ţine mult să fie numit astfel - „colectiv” -, să nu departajăm neapărat scheciurile semnate de el sau de Hanno Höfer, Constantin Popescu, Răzvan Mărculescu, Ioana Uricaru. Noi, cei de-acasă, putem, desigur, să ghicim, dar pentru spectatorul străin nu are mare importanţă, deocamdată.
Ne-au bucurat reacţiile publicului, semn că umorul coroziv sau trist şi-a atins ţinta. Gesturile amarei nostre descurcăreli cotidiene din Epoca de Aur pot fi depistate, în diferite intensităţi, în cele cinci capitole independente, tot atâtea „legende urbane”: „Legenda activistului în inspecţie”, „Legenda fotografului oficial”, „Legenda poliţistului lacom” etc. Titlurile vorbesc de la sine despre personajele care ne-au traversat viaţa, cu neghioabă trufie sau laşitate.
„Poliţist, adjectiv“, considerat capodoperă de presa străină
Despre al doilea lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu, „Poliţist, adjectiv“, difuzat vineri la Cannes, criticul Nigel Andrews
