A început expoziţia anuală de arhitectură a Ordinului Arhitecţilor din Bucuresţi (OAR Bucureşti). Criza se vede şi aici: raportul dintre clădiri edificate şi/ sau terminate deja în ultimul an, pe de o parte, şi proiecte nerealizate (încă?) gravitează din ce în ce mai vizibil în favoarea celei de-a doua secţiuni. La fel " şi raportul dintre pragmatismul primelor şi inventivitatea "încremenită în proiect" a celor din a doua tranşă. În fine, vom avea timp să mai comentăm arhitectura ce se face azi: în definitiv, ce altceva vom mai face pe căldura mare şi pacea aşternută peste şantiere? "De lucru" nu mai e, jucăria imobiliară nu mai are haz, investitorii şi-au luat jucăriile şi ne-au lăsat cu nostalgii. Eh, ce vremuri acelea cînd puteau publica şi jurnalele cîte un turn pe zi ameninţînd, va să zică, urbele noastre virginale!

Dar, ca de obicei, prietenii de la Igloo nu ne lasă doar cu nostalgiile şi cu schiţele, ci sînt pro-activi şi pe criză. Tema Anualei de Arhitectură deştept formulată: "Public. Spaţiu public". Dincolo de găselniţa jurnalistică, titlul ne atrage atenţia asupra faptului că spaţiul public este o funcţie a publicului însuşi. Că, dacă e să protestăm de la început şi împotriva a tot ce mişcă sau miroase a dezvoltare, măcar să o facem în faze, cînd un asemenea protest are temei legal şi şanse de reuşită (dacă există şi argumente, nu numai ţîfnă protestatară). În fine, că există şi alte forme de a participa la (re)construcţia spaţiului public decît a fi contra din principiu: a negocia, prin punerea în comun de politici urbane sectoriale elaborate în grupuri de expertiză. Experţii nu se vor lega cu lanţuri de clădiri. Nici nu vă vor spune că Manhattan este oraşul cel mai îngrozitor din lume pentru că are clădirile cele mai înalte. Pe ei nu îi veţi vedea acţionînd, dezinteresat, cu inocenţă sau manipulaţi, pentru a lubrifia schimbarea de acţionariat d