Chiar dacă expoziţia pe care a deschis-o Costin Neamţu la Galeria Căminul Artei din Bucureşti este realizată cu prilejul celor 70 de ani de viaţă, trebuie să spunem, de la bun început, că nu este o retrospectivă. Sînt prezentate aici lucrări din ultimii ani, în care îl descoperim pe Costin Neamţu lucrînd, descoperind şi investigînd cu aceeaşi pasiune noi raporturi ale expresiei plastice. Raportul lui cu realitatea înconjurătoare există, în primul rînd, din perspectiva expresivităţii plastice a celui care citeşte obiectul ca pe un raport de forme, ca expresivitate cromatică. În expoziţia din 2002, deschisă la Galeria Simeza din Bucureşti, a surprins prin interesul manifestat în domeniul cercetării formei, al geometriei, fără a renunţa însă la studiul raporturilor de culoare. Remarcam atunci o trecere hotărîtă din zona imaginii figurative spre o autonomie a expresiei, ce nu mai avea nici o legătură cu realitatea concretă. Procesul de elaborare proiecta o imagine inventată, ce răspundea problemelor de formă, de echilibru, recupera un potenţial expresiv născut din raportul formă-culoare. Aceste lucrări erau realizate în tehnica uleiului sau foloseau tehnicile mixte. Costin Neamţu a practicat mulţi ani pastelul, realizînd imaginea unei realităţi ce trăia în primul rînd prin senzorial. Atît prin tehnică, dar mai ales prin tematică, în peisaje sau în naturi statice, el reprezenta, în afara unor imagini identitare, o realitate emoţională, redînd atmosfera particulară a universului aflat în imediata apropiere. Dar şi în această ipostază, cînd se adresa în primul rînd senzaţiilor privitorului, iar spontaneitatea făcea parte din concepţia lucrărilor sale, Costin Neamţu reuşea să surprindă prin rigoarea cu care articula compoziţia, prin controlul formelor şi al structurilor cromatice. Aceste lucrări nu prevesteau nimic din ceea ce se va petrece în anii ce vor urma, chia