Horia-Roman Patapievici: "În condiţiile în care în Europa Unită participarea la vot scade, de la an la an, şi scrutin după scrutin, nu doar în rândul democraţiilor în formare, ci şi în rândul celor consolidate, e limpede că instituţiile europene sunt confruntate cu un serios deficit politic."
Fenomenul este paneuropean. De unde provine? Din faptul că Parlamentul European, singura instituţie comunitară pentru care cetăţenii Europei Unite sunt chemaţi să voteze, nu are o putere semnificativă, în ciuda încercărilor de a i-o spori (tratatul de la Lisabona rămâne în continuare neadoptat).
În momentul de faţă, Parlamentul European poate controla doar 50% din bugetul Uniunii, poate doar accepta (cu modificări) ori refuza propunerile de directive/ regulamente ale Comisiei Europene (procedura de co-decizie), în anumite domenii importante (precum politica externă ori agricultura) are doar dreptul de a fi informat şi consultat, competenţele sale legislative le egalează pe cele ale Consiliului UE doar în proporţie de ceva mai mult de 50% şi aşa mai departe.
Cum reprezentativitatea joacă oricum rolul unui demultiplicator, faptul că puterea unei instituţii (deliberative) alese asupra unor instituţii (executive) nealese este atât de limitată demotivează şi mai mult cetăţeanul care e chemat să voteze. Deficitul politic provine, deci, dintr-un deficit democratic.
În percepţia europenilor, „nu există o conexiune între votul pe care cetăţeanul îl dă pentru Parlamentul European şi politicile viitoare ale Uniunii Europene, între majorităţile ce se formează şi politicile europene” (J.H.H. Weiler). Prin urmare, absenteismul la vot nu se explică psihologic, ci politic. Într-adevăr, pentru cetăţean, contează votul care schimbă, iar conştiinţa inutilităţii lui, în mod raţional, îl ţine departe de urne, demoralizându-l.
Acest argu