Guvernul a decis reducerea pretului platit de consumatorii casnici pentru gazul natural cu 5 puncte procentuale incepand cu 1 iunie 2009, dar cat de corecta este o astfel de diminuare a tarifelor in contextul actual?
Daca este sa-i dam crezare lui Emil Boc, scaderile cumulate din 1 mai si 1 iunie totalizeaza 8%. In fapt, cele doua scaderi, prima de 3% - valabila de la inceputul acestei luni si cealalta de 5% - care se va aplica de luna viitoare, insumeaza doar 7,85%, deoarece ultima scadere de pret nu se aplica la aceeasi baza ca si scaderea de la 1 mai.
Desi diferenta poate parea mica, vehicularea unei alte cifre decat cea reala este tot o minciuna, menita sa "rotunjeasca" un pic o scadere insignifianta in raport cu pretul gazului pe plan international sau, de ce nu, cu ajustarile din tarile vecine.
Spre exemplu, la inceputul acestei luni, cand autoritatile de la Bucuresti reduceau pretul gazelor cu 3 puncte procentuale, la Sud de Dunare s-a anuntat ca tarifele vor fi taiate cu 30%. De ce s-a putut in Bulgaria, dar nu si in Romania? Motivul invocat de autoritatile de reglementare de la Sofia a fost pretul gazelor pe plan international.
In urma cu o luna, pretul gazelor naturale a coborat pana la minimul ultimilor sase ani, 3,30 dolari/milion BTU, argument insuficient de solid pentru companiile romanesti pentru a accepta reduceri mai mari pentru consumatorii lor captivi.
Este drept ca Bulgaria depinde de importuri intr-o proportie de peste 95%, ceea ce face pretul gazelor mult mai sensibil decat in cazul Romaniei, care este dependenta de gazul rusesc doar in proportie de 30%.
Pe de alta parte, nu trebuie omis faptul ca Bulgaria a fost cea mai afectata tara din Europa in timpul crizei gazelor naturale de la inceputul acestui an, ceea ce ar fi indreptatit companiile energetice, mai mult decat in ca
