Mircea Suciu&Gin, Constant feeling of guilt Laika, Bucureşti Serie de 7 fotografii, ediţie 1/1, digital, Forex Cu mult înainte de a exista fotografia, picturii îi revenea sarcina de a înregistra exact – uneori, strict documentar – realitatea. La o distanţă de mai bine de un secol, stînd în faţa unei picturi realiste de acest fel, mai rămîne întrebarea: cum ar fi fost dacă artistul care a pictat-o ar fi avut un aparat foto la îndemînă? Privind pictura realistă contemporană, poţi însă afla că, avînd la îndemînă mijloacele tehnice, artiştii pot transforma pictura în realitate şi, apoi, în fotografie. Mircea Suciu şi-a început cariera artistică prin a încheia istoria unei celebre imagini-cult, ce nu a apucat a fi reprezentată artistic: aceea a execuţiei sîngeroase a unui dictator comunist. A continuat cu reprezentarea acelor oameni care trebuiau să construiască realismul socialist, care au pus atomul în locul lui Dumnezeu. Oricît de filtrată ar fi, realitatea timpurilor comuniste se întoarce ca artă, dintr-o nevoie aproape carnală de a confrunta demonii trecutului. Într-o plină criză a capitalismului, oamenii din picturile lui Mircea Suciu caută să şteargă urmele de sînge ale comunismului. Într-un gri atemporal şi imaterial, un personaj banal, eroul din fiecare om, îşi spală mîinile de sînge, freacă duşumeaua cu peria, încercînd astfel să şteargă urmele unor gînduri umbrite. Atingînd coarda sensibilă a unor amintiri ce se vor uitate prin colţurile întunecate ale fiinţei, Mircea Suciu dezvăluie locul comun al vinei ascunse de fiecare. Blocat în gesturi repetitive, eroul postcomunist amestecă angoasa şi nevoia de purificare. Refăcute într-un studio fotografic, cu personaj şi recuzită, picturile artistului ajung realitate şi, apoi, fotografie. Prinzînd-o în capcana fotografiei, Mircea Suciu se desparte pentru moment de una dintre nălucile care îi bîntuie pictura. E