● William Golding, Dublu limbaj, traducere din limba engleză de Dana Covăceanu, Colecţia "Cotidianul. Literatură", Editura Univers, 2009.
William Golding a murit înainte de a-şi fi finisat acest ultim roman. Povestea pare, adică, pusă integral în pagină (într-un singur loc se menţionează că ar lipsi "un pasaj" din text), doar "bibilurile" rămînînd, pesemne, în şantier (acordurile şi racordurile fine, care va să zică). Asta e, va trebui să ne mulţumim cu o carte de o frumuseţe nespusă pînă la capăt " o carte doar frumoasă.
Sîntem în Grecia străveche, guvernată deja de romani, iar octogenara Arieka îşi istoriseşte viaţa ei de Pythie la oracolul din Delphi. Vreme de 60 de ani, ea avea să fie "mediumul" prin care întrebările oamenilor îşi aflau răspunsurile date de zeul Apollo. Ritualul acesta "mediumnic" îşi are misterele sale, cu penumbre fascinante, dar încă mai misterios este adevărul din mesajele transmise de Arieka. Iar asta, din varii motive: micimea întrebărilor (prea mărunte, prea meschine pentru atenţia unui zeu), decăderea prestigiului de "centru al lumii" de care se bucura cîndva oracolul din Delphi, ateismul Marelui Preot care conducea acel lăcaş, presiunile politice (cu consecinţe în "regizarea" sau "măsluirea" ceremonialului), plus propriile incertitudini ale Ariekăi (sigură doar de momentele în care se simte abandonată de zei, niciodată sigură de prezenţa acestora). Iar peste toate " forma însăşi a răpunsurilor: ambigue ca o ghicitoare, şi în hexametri. Aici se află şi cea mai frumoasă nedumerire a cărţii: "Hexametrii nu erau foarte buni, cu toate că Apollo era zeul artelor, al poeziei! Oare de ce versurile sale erau inferioare celor ale lui Homer? Oare de ce o mulţime de poeţi puteau crea versuri mai bune decît Apollo?".
Dacă Golding ar mai fi avut timp să-şi şlefuiască romanul, nedumerirea aceasta " "delicat blasfemiatoare" " ar fi