Transparency International România a dat publicităţii un sondaj de opinie, realizat de către IMAS, în perioada 20-28 aprilie 2009, care spulberă preconcepţiile unor politicieni, cum că românii nu ar fi capabili să-şi formuleze clar opţiunile. Din contră, raportul ne-a arătat o maturitate exemplară şi o cunoaştere a trebuinţelor comunităţii. Dacă din datele culese din teren s-a evidenţiat că Puterea nu a făcut nimic pentru a dezbate codurile cu populaţia, s-a remarcat o dorinţă sporită a românilor de a cunoaşte şi de a se implica. Cetăţeanul, de multe ori, este mai consecvent principiilor sale decît politicianul român, care una vorbeşte şi alta fumează. Dacă „faţa către cetăţean“ e doar o vorbă goală, consultarea publică – o simplă afişare pe pagina de Internet, iar dialogul, o formă de monolog propagandistic, românul aşteaptă să i se ceară implicarea în procesul decizional. Asta ne-a surprins plăcut. După 20 de ani de manipulări şi de agresiuni programate contra normalităţii, românii sînt mai cerebrali decît seminţiile lor trimise în Parlament, prin votul uninominal. Ştiu ce fel de societate îşi doresc şi care ar fi cele mai bune reguli de organizare socială. Nu poţi să ceri cetăţenilor să respecte o lege pe care nu o cunosc. E imoral să cheltui banii publici pe proiecte fanteziste, cînd nici nu ştii ce fel de rînduire socială vrea românul. Coaliţia „Opriţi codurile!“, formată din 20 de ONG-uri, a reclamat încă din martie 2009 abuzul autorităţilor de la Bucureşti, care urmăresc să promoveze reguli sociale, altele decît cele dorite de majoritatea românilor. Procesul consultării publice e stipulat de lege. Nu numai Legea transparenţei şi cea de organizare a procesului legislativ impun necesitatea dezbaterii, ci şi bunul-simţ. Pentru codurile trimise în Parlament, Ministerul Justiţiei a cheltuit mai mult de un milion de euro. Fără nici un studiu de impact, fără o