Pentru a deveni un profesionist în restaurare e nevoie de multă carte, experienţă şi mentori buni. Ochiul de artist şi mâna de medic sunt esenţiale. Un restaurator ar spune despre sine - mai în glumă, mai în serios - că e un artist ratat. Munca lui seamănă însă cu a unui medic: pune diagnostice, tratează şi vindecă. Nu oameni, ci obiecte. Click aici pentru FOTOGALERIE! Atelierul pe care Dana Postolache şi soţul ei, Ioan, l-au deschis în inima Bucureştiului, pe strada Sandu Aldea, spune povestea completă despre proprietarii lui. Pe retină se aglomerează imaginile oalelor de lut, ale mobilierului şi ale tablourilor din vremuri apuse. Şi aerul molatec al încăperilor cu iz de lemn vechi pare importat din secolul al XIX-lea.

Doar ţârâitul repetat al telefonului mobil mai tulbură liniştea amiezii de mai, îmbietoare la somn. Dana Postolache răspunde la toate apelurile, cerându-le scuze reporterilor. Chiar dacă afacerea e construită pe obiecte de sute de ani, clienţii trăiesc într-un secol marcat de viteză. Vor comenzi finalizate bine şi la timp.

Amatorism, meserie şi profesionalism

„Dacă vă aşteptaţi ca restauratorii să fie anticarii pe care îi vedeţi în târguri, nu aţi venit unde trebuie“, ne ia repede Dana Postolache, cea care conduce cu o mână de fier afacerea Dan’Art. „Şi aceia se cred tot restauratori şi, fără a avea un minimum de cunoştinţe, se apucă şi fac, şi freacă, şi strică, şi rod, şi dau cu şmirghel, şi dau cu decapant, şi au impresia că aşa trebuie.

Cred că dacă se zgârie puţin un ansamblu pictural e mai bine, că e mai patinat. Asta e o intruziune la limita dintre diletantism şi meseria propriu-zisă. Vedeţi că nici măcar nu spun «profesionalism», ci «meserie». Profesionalismul e deja o altă etapă“, explică Dana Postolache.

Educaţia şi experienţa unui restaurator, ne spune ea, trebuie să se