"Cred ca, prin solutia politica pe care am gasit-o in luna decembrie, pe multi v-am dezamagit. Vreau sa stiti ca m-am dezamagit si pe mine insumi", le-a spus presedintele Traian Basescu romanilor din Paris. Pentru a fi dezamagit trebuie ca initial sa fi fost (auto)amagit. Aceasta premisa a dezamagirii este partea pe care eu nu o inteleg in declaratia presedintelui.
Cand si in ce fel s-a (auto)amagit Traian Basescu?
A sperat el inainte de alegeri sa ajunga la un alt rezultat postelectoral sau a crezut ca guvernarea PD-L + PSD o sa arate altfel decat arata?
Inainte de alegeri, Traian Basescu nu putea spera ca PD-L sa ajunga la o majoritate confortabila singur sau impreuna doar cu UDMR. Toate sondajele de opinie, toate analizele politice plasau partidul sau de suflet cam la egalitate cu PSD. Asadar, o majoritate solida nu puteau forma decat impreuna sau in combinatie cu PNL.
Putea presedintele sa mizeze pe o noua combinatie cu PNL? In mod realist, nu. Dupa ce timp de 3 ani a tras din toate pozitiile in liberali, de cele mai multe ori justificat, dupa ce, in ultimul an, razboiul ajunsese unul pe viata si pe moarte, dupa ce aproape ca nu a existat lider PNL care sa nu fi fost tinta, speranta ca va putea face din dusmanii pe moarte, din nou, parteneri nu putea fi realista. Ar fi fost, cel mult, o automagire.
Traian Basescu nu putea miza decat, cel mult, pe o tradare a unora dintre liberalii mai doritori de putere si acces la resursele acesteia, decat fideli fata de proprii lideri. Dar foamea de bani si putere este si premisa intrarii PSD la guvernare, asa ca n-ar fi fost nicio diferenta. In loc de Fenechiu e Mazare. In loc de Patriciu e Nastase. Oricum tot un pact cu Diavolul urma.
Una peste alta, la cum arata optiunea electoratului in toamna si dupa cum decursese viata politica in ultimii ani, Traian
