Cîţi dintre cititori dau telefoane redactorilor sau coordonatorilor de colecţii ca să afle ce cărţi vor mai apărea, ce contracte s-au mai semnat, dacă se are în vedere şi autorul X? Nu ştiu alţii cum sînt, dar fanii F&SF o fac. Nu toţi, evident. Dar există printre ei unii care chiar o fac. Sînt fani F&SF care, prin nu ştiu ce mijloace, au reuşit să afle adresele de mail, numerele de telefon ale editorilor/redactorilor, scriitorilor, traducătorilor. Iar aceştia s-au obişnuit să fie sunaţi pentru a fi „luaţi la rost“: mai durează mult redactarea aia? Traducerea? Cînd intră la tipar? Blogurile sefiştilor se întrec între ele în a lansa bombe: am găsit pe site-ul unei agenţii literare că au semnat un contract cu editura Y din România pentru romanul... Şi un întreg mecanism se pune în mişcare. Se cer confirmări din partea editurii, care se face că plouă o vreme, dar, pînă la urmă, trebuie să recunoască: da, am semnat contractul. Şi aici lumea răsuflă uşurată. Măcar ştim că apare. Apoi, imediat, vin întrebările: cine o traduce? cînd? cînd va ieşi pe piaţă? Întrebări obişnuite, nerăbdătoare, de cititor înfocat... Şi toate astea de ce? Pentru că pe site-urile/blogurile editurilor noastre (ei, în domeniul F&SF s-a rezolvat problema, editurile au înţeles, în sfîrşit, cît de importantă este relaţia directă cu cititorii şi mai toate au bloguri: Tritonic, Millennium Press, Nemira, Bastion – cam asta e ordinea în care au apărut) prea rar apar, aproape deloc, ştiri de genul: am semnat contractul pentru volumul cutare. Ne uităm pe site-urile/blogurile editurilor străine şi găsim acolo nu numai ce vor publica, pînă la sfîrşitul anului (în multe cazuri, cu data de apariţie precisă – şi respectată!), dar şi noutăţile din zona contractelor. Ştii, şi la ce-ţi ajută că ştii? – era o vorbă... Păi, ajută că aflăm, în acest fel, ce-au mai scris scriitorii, ce mai fac, deşi mai toţi au