Pentru observatorii scenei internationale, apare evident ca relatiile americano-israeliene tind sa se schimbe radical, chiar daca nu abrupt, ci pas-cu pas. Presedintele american si premierul israelian au vorbit lunea trecuta in fata ziaristilor despre o "intilnire constructiva". Purtatorul de cuvint al administratiei americane, Robert Gibbs, a mai precizat ca intre Obama si Netanjahu au avut loc convorbiri "productive". In limbajul diplomatic curent, genul acesta de declaratii se lanseaza in situatiile in care partenerii de discutii la nivel inalt mai degraba s-ar lovi la turloaie. Comentatorii scenei politice sint de acord: n-a fost genul de intilnire intre prieteni buni, cu atit mai putin una dintre partenerii unei "relatii speciale", clamate de-a lungul anilor de catre guvernele Statelor Unite si Israelului. Statele Unite ale Americii ramin si sub presedintele Obama principalul aliat si garant al existentei si sigurantei statului Israel. Ceea ce s-a schimbat insa fundamental in relatiile dintre cele doua state sint viziunile radical diferite privind modul in care America ar putea asigura siguranta si existenta in continuare a statului evreu. In timp ce drumul spre pacificarea regiunii implica cu necesitate, in opinia premierului Netanjanu, rezolvarea problemei amenintarii nucleare iraniene, pentru Obama, principalele jaloane ale pacii sint reprezentate de Ierusalim si Ramallah, orasul-sediu al Autoritatii Palestiniene. In timp ce presedintele american nu renunta la ideea "solutiei celor doua state" (Israel si Palestina), primul ministru israelian vorbeste doar despre "aranjamente politice" care ar permite (cindva) palestinienilor "sa se auto-guverneze". Desigur, in gindirea politica a autoritatilor evreiesti, aceasta inseamna mentinerea retragerii unor drepturi ale palestinienilor - a acelor drepturi care ar sta in calea intereselor de securitate ale Israelului. B