Cu Lubos Michel în staff, arbitrii nu i-au pus beţe în roate lui Lucescu

S-a spart ghinionul lui Mircea Lucescu! Prima oară l-am văzut pe Il Luce braţ la braţ cu neşansa în octombrie 1985, cînd enervantul fundaş Nicholl apărea ca din pămînt în faţa mingii, într-o partidă de povestit batistelor. România rata calificarea la Mondialul mexican pierzînd, 0-1, pe fostul “23 August”, în faţa Irlandei de Nord. În martie 1989 nenorocul s-a îmbrăcat în tricoul lui Vialli, pentru că altfel e greu de explicat cum italianul a marcat chiar în finalul jocului. Sampdoria remiza cu Dinamo, în sferturile Cupei Cupelor, după ce Vaişcovici, vă mai amintiţi de el?, îl bătuse pe Pagliuca din penalty. În retur a fost doar 0-0, deşi Dinamo i-a hăituit pe Vialli şi Mancini.

Cînd portarul Palop o califica pe FC Sevilla, înscriind la ultima fază, cu o lovitură de cap, am crezut că aşa îi este scris tehnicianului român, să nu se poată bucura. Lucescu era Meşterul Manole. Ce construia în sute de ore de antrenament, dărîmau ghinionul şi arbitrajele.

“Cavalerii fluierului ajută echipele mari”, a fost un alt refren pe care-l fredona obsedant Il Luce. Ultimele minute ale finalei cu Werder Bremen au fost epuizante pentru microbiştii români. O va păţi din nou Lucescu? Va primi echipa sa gol? Uuuuf, Pizzaro a egalat !! Medina Cantalejo i-a refuzat însă golul!! Reluările nu justifică decizia centralului spaniol. Ştim, nu e patriotic să o spunem tocmai acum, dar o gîndim. Trofeul se datorează muncii titanice a lui Lucescu, banilor lui Ahmetov, care s-a repezit să-şi facă poze cu trofeul în stilul lui Gigi Becali şi n-a demis tehnicianul la presiunea tribunei, fanteziei legiunii braziliene, dar şi influenţei lui Lubos Michel.

În octombrie 2008, slovacul renunţa la arbitraj din cauza unor probleme de sănătate şi prelua funcţia de şef al departamentului competiţii internaţionale l