Mateiu I. Caragiale Remember Lectura: Marcel Iureş Editura Humanitas Multimedia, Literatură/colecţia „Autofiction“ După experienţa fericită cu Craii de Curtea Veche, am apelat iarăşi la sursa mea de încredere, librăria virtuală Owline. Şi de data aceasta, tot pentru un audiobook. Şi tot Mateiu Caragiale. Remember, în lectura lui Marcel Iureş, este, înainte de toate, o invitaţie. De o factură aparte, care rezultă din chiar poziţionarea faţă de text. Se stabileşte clar un raport de preeminenţă. Scrierea este evident anterioară, fapt ce exclude orice fel de posibilitate de identificare a cititorului cu naratorul. Primul este în cunoştinţă de cauză, nu numai în ce priveşte trecutul, dar şi prezentul povestirii. Ulterioară fiind, lectura este conştientă de valoarea textului şi nu urmăreşte să-l (re)descopere odată cu ascultătorul. Dimpotrivă, i se oferă ca un ghid care ştie să sublinieze figuri de stil şi formulări poetice, prin inflexiuni ale vocii şi pauze potrivite. Îşi conduce vizitatorul în aşa fel încît să înţeleagă faptul că nu poate avea acces la universul cărţii decît prin medierea sa. Rostirea lui Marcel Iureş pare să dirijeze cu blîndeţe, inducînd o anumită direcţie ce exclude participarea. Între autor şi cititor, al treilea nu este îngăduit ca parte activă la actul artistic, cu drept de reacţie şi reflecţie. I se permite doar o atitudine contemplativă. E drept, a unei opere de o frumuseţe răpitoare, care îi înnobilează spaţiul sonor. Astfel, ceea ce propune Marcel Iureş este un splendid exerciţiu de admiraţie. Nu faţă de el, desigur, deşi este cel care îl declanşează, ci faţă de Remember, povestire „remarcabilă prin gravitatea tonului, prin lărgimea stilului somptuos, doct şi nobil“, după cum o caracteriza Eugen Lovinescu.

Mateiu I. Caragiale Remember Lectura: Marcel Iureş Editura Humanitas Multimedia, Literatură/colecţia „Autofictio