Vizita preşedintelui Traian Băsescu în Franţa putea fi considerată un succes încă înainte de a începe. Pentru simplul fapt că a avut loc. Altminteri, preşedintele nostru nu prea se bucură de invitaţii din partea omologilor săi europeni, iar acum cîteva luni, cînd se afla la un Consiliu European, le-a declarat jurnaliştilor că nu prea îi place să plece de acasă, se simte stingher printre străini.

Era sincer şi, din punct de vedere uman, scuzabil. Dar în vizitele din străinătate (care intră în "fişa postului" oricărui şef de stat) nu pleacă omul Traian Băsescu, ci preşedintele României. Or, una dintre însuşirile dlui Băsescu este suprapunerea perfectă a celor două entităţi, omul şi funcţia. În rol de preşedinte, domnia sa este autentic şi direct, "fără fasoane", aşa cum era şi ca primar al Capitalei. Se vede că îi plac "băile de mulţime" nu pentru că e politician şi are nevoie de voturi, ci pur şi simplu pentru că relaţia directă cu oamenii îi face bine: se comportă natural, vorbeşte "ca orice om", fără să-şi aleagă prea bine cuvintele, mai face cîte o glumă, mai ironizează presa ş.a.m.d. Iar presa se dă în vînd după astfel de ieşiri în public ale personajului Traian Băsescu, pentru că din această naturaleţe a preşedintelui are mai totdeauna de pescuit cîte un "subiect" bun să dreagă audienţa. Un nou exemplu ne-a fost oferit zilele trecute: la o sărbătoare populară în Maramureş, preşedintele a simţit nevoia să le facă o bucurie oamenilor adunaţi şi le-a promis că va păstra "la Cotroceni" clopul, traista şi bundiţa primite cadou, şi anul viitor va reveni cu ele, "ca să nu fiţi nevoiţi să-mi daţi altele". Imediat televiziunile s-au aruncat într-un fel de efort hermeneutico-semiotic aplicat, despicînd în 4x4 fraza cu pricina şi încercînd să interpreteze această amabilitate a preşedintelui faţă de gazdele sale ca pe un fel de anunţ voalat al candidaturii pentru