- Cultural - nr. 308 / 22 Mai, 2009 La editura "Reintregirea", Alba Iulia, in 2007 a iesit la lumina lumii o carte cu un titlu de rara simplitate, "Cuvinte impartasite" de Parintele Ioan si Maica Stareta Cristina, dar zguduitoare prin continutul confesiv dialogat. Prima parte este un "Pios omagiu, la implinirea a 85 de ani" al Parintelui Ioan. Partea a doua se intituleaza "Bucurii si sperante _ de vorba cu Maica Stareta Cristina". Un text _ pretext pentru continutul celor ce urmeaza gandului si sufletului, deoarece nu putem apela la o redare a sensurilor adanci continute, asemeni profunzimilor nebanuite ale izvoarelor din muntii romanesti, care inconjoara si strajuiesc Transilvania ca ziduri inexpugnabile intru dainuirea neamului pana la plinirea vremii. Manastirea Recea este asezata intru vesnicie pe o colina reprezentand o treapta spre inalt. In spatiul sacru al Manastirii Ortodoxe, te cuprinde o indicibila liniste exprimata inimitabil de Lucian Blaga: "Atata liniste-i in jur de-mi pare ca aud/ cum se izbesc de geamuri razele de luna." Linistea, isihia in limba greaca sau sihastria in graiul nostru romanesc, este un dar divin: cu care Dumnezeu a inzestrat intreaga creatura, de la ingeri si oameni, pana la pasarile cerului si florile campului. Prin liniste se asaza armonia, impacarea Creatiei cu Dumnezeu, a omului cu propria-i constiinta, cu semenii sai, cu tot ce ne inconjoara. Linistea exterioara este fireasca pentru toti oamenii. Nimeni nu se poate ruga cu mintea ravasita de griji cotidiene, de ganduri tulburi si de patimi inrobitoare, linistea este spatiul binecuvantat in care se naste si persista sfintenia, arta si cultura. Monahismul a patruns in tara noastra pe la sfarsitul veacului al III-lea, curgand din patru zone ale vastului Imperiu Roman de Rasarit, puncte cardinale de sfintenie al unui popor nascut crestin. Manastirea Recea inseamna o silaba