Ţăranul din vechime îi atribuia un suflet, o inimă fiecărui lucru, obiect. Fără noţiuni "de şcoală" despre viaţă, artă, frumos, el îşi construia un microcosmos în care existenţa sa se scurgea într-un alt ritm.

Frumosul, chiar dacă nu pare, ocupa un loc important în viaţa satului.

Aproape fiecare casă din vechiul sat românesc îşi avea "meşterul popular". De multe ori femeia, alteori bărbatul.

Apărea astfel o lume în care nimic nu era însufleţit la întâmplare şi orice lucru are o poveste, un basm de istorisit celor care ştiu şi au timp să şadă la ascultare. Nu degeaba obiectele vechi exercită o atracţie atât de mare pentru oameni. Pe scările poveştilor s-a ridicat omul în picioare.

Timpurile au trecut, însă o parte dintre obiecte s-au păstrat. Acum, oamenii caută obiectele vechi, precum îi îndemna un proverb să caute bătrânii înţelepţi. "Cine nu are un bătrân să-şi cumpere". Tot aşa, am putea adăuga şi noi: cine nu are un obiect vechi, popular, tradiţional să-şi cumpere.

Pus în valoare, un obiect ţărănesc vechi înseninează o casă. Iar dacă vorbim de icoane, de pristolnice ori cruci vechi, atunci... O icoană ce-a binecuvântat cine ştie câte generaţii de oameni într-o casă, cu siguranţă are o putere protectoare, poate binefăcătoare chiar, mai mare decât una abia ieşită din focurile creaţiei omeneşti.

HAI LA TÂRG!

La Muzeul Ţăranului Român, la Târgul de Antichităţi Ţărăneşti, organizat de Jurnalul Naţional şi de Muzeul Ţăranului Român, cei pasionaţi, dar şi simpli vizitatori vor putea descoperi obiecte ţărăneşti vechi, lucruri însufleţite, numai bune de luat acasă şi dăruite cu un suflu nou, un spirit nou.

Expozanţi din toată ţara vin la Muzeul Ţăranului Român cu obiecte de valoare, obiecte cu poveşti nenumărate de spus. Trebuie doar să ştii să le asculţi poveştile tainice. Unul dintre