Printre cele mai interesante şi pline de învăţăminte experienţe pe care le-am trăit în anii pe care i-am petrecut "în rândurile presei revoluţionare de tineret din patria noastră", s-au numărat călătoriile de documentare peste hotare. De regulă, aceste vizite se împărţeau în: a)"vizite de schimb de experienţă în redacţiile ziarelor de tineret din ţările socialiste" şi b) "vizite de documentare în ţările capitaliste".
Despre cea de-a doua categorie de vizite am prea puţine de spus, atâta vreme cât, în toţi aceşti ani, nu am trecut decât o dată, în 1985, dincolo de "Cortina de fier". O dată, dar bine! Adică o lună încheiată la un curs organizat la Levico Terme, lângă Trento, în Italia. În schimb, am beneficiat de vizite în câteva "ţări frăţeşti".
Prima a fost în RDG. Delegaţia română de presă era compusă din două persoane, şeful delegaţiei - gazetarul şi omul de excepţie Crăciun Ionescu, cunoscător desăvârşit al dosarelor Orientului Mijlociu şi delegaţia propriu-zisă - subsemnatul! Atunci, în vizita din RDG, am învăţat două lucruri esenţiale: 1. Să nu te miri prea mult şi, mai ales, în gura mare, de ceea ce ţi-au văzut ochii. Iar la întoarcerea în ţară, atunci când unii sau alţii te vor descoase "ce ai văzut?" şi "cum era pe acolo?" să răspunzi invariabil, ca la carte: "Desigur, tovarăşii noştri au obţinut rezultate deosebite în construirea socialismului, dar trebuie să spunem că şi ei se confruntă cu o serie de probleme specifice şi cu greutăţi inerente, pe care sunt convins că le vor rezolva cu succes". 2. Dacă, totuşi cumva, cunoşti limba ţării gazdă, să nu faci prea mare paradă! Taci, ascultă cu atenţie tot ceea ce îţi spun gazdele şi, după fiecare discuţie, compară ceea ce ţi-a tradus interpretul oficial cu ceea ce s-a spus de fapt în cursul întâlnirii respective.
Aveam să mă conving de adevărul acestora cu prilejul
