În anii '60 - '70 ai secolului trecut, Baletul Operei Naţionale Bucureşti avea 120 de dansatori şi trei coregrafi, Oleg Danovski, Tilde Urseanu şi Vasile Marcu, fiecare dintre ei montând în fiecare stagiune câte o premieră. Repertoriul Operei cuprindea circa douăzeci de spectacole de dans, câteva dintre ele fiind şi de inspiraţie românească: Călin, file de poveste, Domnişoara Nastasia, Masa tăcerii şi Coloana infinită etc Au urmat în anii '80 - '90 alţi coregrafi, printre care Alexa Mezincescu, Doina Andronache, Mihaela Atanasiu, Ioan Tugearu şi repertoriul s-a îmbogăţit cu noi creaţii, unele clasice altele neoclasico-moderne, din creaţia universală sau, din nou, de inspiraţie românească, unele fiind premiere absolute, creaţii integrale de autor. Treptat, în timp, configuraţia acestui mare şi important compartiment al Operei bucureştene, cu creaţii independente, dar şi cu participări la divertismentele din opere, a suferit o serie de transformări care l-au dezavantajat. În prezent el nu mai are decât circa 60 de dansatori - solişti, ansamblu, maeştri de studii şi maeştri corepetitori - şi nici un coregraf angajat. Odată cu plecarea lui Oleg Danovski şi decesul lui Tilde Urseanu şi Vasile Marcu, posturile de coregrafi au fost desfiinţate, iar toţi cei care au montat ulterior, cu excepţia Mihaelei Atanasiu venită din afară, erau solişti ai Operei şi nu primeau drepturi de autor. În aceleaşi condiţii a început să monteze în anii '2000 şi Mihai Babuşka. Dacă în momentele ei de maximă dezvoltare compania de balet a Operei făcea anual turnee, fiind socotită una dintre cele mai bune trupe europene, turneele s-au rărit şi ele treptat, până la dispariţia lor, în mod straniu tocmai acum într-o epocă a deschiderilor culturale. Tot treptat, premierele s-au redus la una singură pe o stagiune, cu coregrafi din compania Operei, tot fără drepturi de autor, sau cu invitaţi din a