Carte frumoasă,

cinste cui te-a tradus

La cunoscutul vers arghezian, folosit ca motto în tot felul de împrejurări, "Carte frumoasă, cinste cui te-a scris" s-ar putea adăuga unul complementar, "Carte frumoasă, cinste cui te-a tradus".

Am primit în aceste zile, de la Antoaneta Ralian, o nouă ediţie dintr-o traducere a sa, de mare dificultate, Jurnal din anul ciumei, de Daniel Defoe. Această versiune românească se remarcă imediat prin fluenţa frazelor, prin mulţimea de sinonime inteligent orchestrate, prin limba veche şi totuşi imediat accesibilă, în care sunt evocate întâmplări petrecute în urmă cu peste trei secole. M-am gândit cu simpatie la scriitorul englez, cu destinul lui atât de schimbător, dar m-am gândit, cu aceeaşi simpatie, şi la traducătoare, fără care n-aş fi reuşit, într-o viaţă de om, ca, pe lângă tot ceea ce fac, să mă mai şi iniţiez în limba engleză din secolul şaptesprezece ca să citesc în original Jurnal din anul ciumei.

Cine este Antoaneta Ralian? Este o doamnă frumoasă şi distinsă, care în curând, la 24 mai, va împlini 85 de ani. În fiecare zi se îmbracă elegant, se fardează şi se aşează la masa de lucru, continuând o muncă de traducător în care s-a angajat de o viaţă. Uneori, când primeşte cărţile de semnal dintr-o nouă traducere a sa, vine în vizită la noi la redacţie, la România literară, şi ne dăruieşte şi nouă câte un exemplar, cu o dedicaţie scrisă cu delicateţe şi căldură. Este entuziastă, are planuri mari şi ne transmite şi nouă elanul de a ne duce la bun sfârşit proiectele.

A tradus în română, din engleză, dar şi din franceză, mari scriitori ai lumii, de la Oscar Wilde la Henri Miller, de la Charles Dickens la Virginia Woolf. Aproape fiecare nouă traducere a sa reprezintă un eveniment cultural. Datorită strădaniei şi talentului ei, copiii din România şi părinţii lor şi bunicii