Un trecut de viitor?

Despre Cercul Literar de la Sibiu s-a scris mult. Nicolae Balotă, ultimul supravieţuitor al cerchiştilor, a venit, la un simpozion de la Universitatea din Cluj, cu o perspectivă inedită, publicată în VIAŢA ROMÂNEASCĂ nr. 5, sub titlul Cercul literar în secolul al 21-lea. Dacă, istoric, gruparea aparţine secolului trecut (biografiile aproape tuturor cerchiştilor încheindu-se pînă în 2000, iar scrierile lor apărînd tot pînă atunci), Nicolae Balotă crede că se poate vorbi deja de o posteritate a Cercului Literar: "Pe confraţii mai tineri de la ŤEchinoxť, pe sibienii de la ŤEuphorionť, pe atîţia alţii mai tineri chiar decît aceşti tineri, îi văd, îi aud asumînd o moştenire, o posteritate cerchistă. Ei se înscriu întrucîtva într-o istorie ulterioară istoriei Cercului prelungind-o pe aceasta într-un viitor ce fusese necunoscut cerchiştilor. Şi asemenea cercuri după Cerc, asemenea extensii cerchiste vor mai apărea încă." De ce? Fiindcă există nişte determinante ale grupării coagulate în 1943-47, ce ar putea fi validate de o evoluţie a literaturii noastre în sec. 21 (în măsura în care aceasta e previzibiă). Rezumînd aici sărac frumoasa expunere, aceste derminante ar fi în principal patru. În primul rînd, raportul lor cu timpul. Cerchiştii adoptă o poziţie istoric determinată, dar anistoric orientată, spre valori absolute, nu tind spre iniţierea unui curent nou, spre revoluţionarea tiparelor literare. "În ce constă resurecţia noastră? - îi scria în 1946 Ion Negoiţescu lui Radu Stanca - Desigur nu în revoluţie în genul grupului de la Jena, ci într-o directivă pur creatoare, în sensul Sturm und Drang-ului schillerogoethean." Revendicînd reabilitarea baladei şi declarîndu-şi ataşamentul la linia Mallarmé-Valéry, ei refuzau literatura căzută în robia actualităţii şi modelor. Nicolae Balotă întrezăreşte în lumea începutului de secol XXI condi