I.I.C.Bratianu – Carol "sa se coaca la minte"

Alti generali consultati in 1918 pentru a se pronunta in privinta aventurii principelui prefera sa n-o faca. In ceea ce s-a numit „consiliul generalilor", la care participa C. Harjeu, care era si ministru de Razboi, C. Coanda, Arthur Vaitoianu si Eremia Grigorescu, cei patru constata ca „nu apartine decat Majestatii sale Regelui de a decide asupra interpretarilor ce se pot face pentru incalcari de regulamente militare de catre un membru al familiei regale, intrucat acestia nu pot fi supusi prescriptiunilor regulamentare si legilor militare ordinare". Nu era adevarat decat in parte. Pentru ca nu scria nicaieri ca nu puteau fi supusi. Generalii preferau sa nu se amestece in toata povestea. Asa ca regele hotaraste asa cum o facea de obicei, adica dupa sfatul lui I.I.C. Bratianu.

Acesta declara ca nu trebuie sa se ia masuri pripite, radicale, pentru ca principele „nu era inca matur", ca ii mai trebuia timp „sa se coaca la minte" (in decembrie 1925, cand principele renunta din nou la tron si pune din nou tara in fierbere politica, Bratianu va regreta aceasta atitudine). Sfatuit deci de seful liberal, regele Ferdinand il pedepseste pe Carol cu 75 de zile „de arest" la Manastirea Horaita, din judetul Neamt, incepand cu 9 septembrie 1918. In ce consta „arestul"? In interdictia de a parasi manastirea. Nu si in interdictia de a primi oaspeti.

Intre timp se fac presiuni asupra lui ca sa renunte la casatorie. Regele si regina il viziteaza si ii cer desfacerea mariajului, ceea ce, ii sugereaza regina, nu insemna ca el nu putea avea relatii „neoficiale" cu Zizi. Avocatul Rosenthal insista si el cu tenacitate pentru a obtine consimtamantul celor doi la o amiabila despartire. Lui Matei Cantacuzino, ruda cu familia Lambrino, Carol ii scrie: „Se intrebuinteaza toate mijloacele pentru a ma sili moraliceste si fizices