Brazilia, Împărăţia florilor: adevăr unanim cunoscut, înţeles chiar şi de cei care nu ştiau că Brazilia e Împărăţia păsărilor. Acest tărîm al florilor, unica şi irepetabila grădină tropicală, nu suportă comparaţie nici cu cele mai somptuoase grădini europene în luna mai. E mai presus de închipuire.

Mai întîi, pentru că nu există un anumit sezon al florilor: sezonul florilor din Brazilia sunt cele 12 luni ale anului; ele nu dispar niciodată, chiar dacă se înlocuiesc discret unele pe altele; mişcarea e atît de subtilă, că trece neobservată.

Apoi pentru că relaţia obişnuită dintre căldură şi flori nu există nici ea: în cele mai secetoase zile, cînd n-a căzut nici o picătură de ploaie de luni întregi, copacii gem de flori imense, multicolore, care se detaşează ireal, ca pictate, pe cerul albastru fără pată. Cum de înfloresc atît de victorios petalele roz, mov, şi galbene pe asemenea căldură uscată? Sunt mai multe flori pe copaci decît cele crescute direct din pămînt. La Tropice, totul e însă posibil.

Încă ceva: e unicul loc pe lume unde există, de exemplu, flori albastre; nu liliachiu, nu mov, nu albastru-cobalt ca la stînjenei, ci albastru pur şi simplu, ca cerul, în cea mai novalisian-eminesciană variantă a culorii. Cînd vezi asemenea apariţii sub formă de inflorescenţe în copacii numiţi jade, copaci la care, pe unele crengi florile sunt albastre, iar pe alte crengi ale aceluiaşi arbore sunt roşii, te freci la ochi ca să te convingi că nu visezi. Fericita anomalie tot doar la Tropice o găseşti. Pentru ca, din aceeaşi rădăcină, să crească pe un trunchi flori de culori diferite, trebuie ca biologia să fi fost modificată de estetică, după un plan misterios.

Cel mai tulburător lucru în legătură cu florile din Brazilia cred că este anonimatul lor, luminos şi definitiv. Sunt flori şi atîta tot! Aşa de multe şi de