În casa elegantă de pe strada cu nume romantic- citric, „Lămâiţa”, Marina Constantinescu, gazda emisiunii „Nocturne” de la TVR 1 şi critic de teatru al „României literare”, ne-a vorbit despre oamenii frumoşi care i-au modelat viaţa, despre suferinţele limbii române pe micul ecran şi despre iubire.
EVZ : Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumnevoastră?
Marina Constantinescu: Nu prea ocupă loc. Sunt câţiva oameni pe care îi urmăresc, cum ar fi Cristian Tudor Popescu şi Emil Hurezeanu. Fac tot posibilul să nu scap niciun episod din „Poirot” şi spectacolele de la Mezzo.
Spuneţi-mi trei motive pentru care nu e recomandat să te uiţi la TV.
Îţi strici ochii, la propriu şi la figurat. Suferi auzind limba română călcată în picioare. Şi trei: estetica urâtului exercită o atracţie puternică, la un moment dat vrei să vezi până unde pot merge grotescul, goana după succes, rating. Şi atunci se produce periculosul declic, începi să te uiţi.
Televizorul e ca un drog, căruia îţi este foarte greu să i te sustragi. Ca să nu ajungi la dezintoxicare, mai bine nu te apuci de el. Sau eşti atât de puternic încât te uiţi doar la anumite lucruri, pentru că sunt difuzate şi filme excepţionale, teatru TV, spectacole deosebite. Eu, de exemplu, am văzut de curând la TVR spectacole din anii ’70 de o modernitate ului toare.
Cum primeşte Luca (n.r - fiul Marinei Constantinescu) restricţiile de a se uita la televizor?
Nu are probleme, pentru că e un copil cu un mare dar de la Dumnezeu, este solar. Eu sunt pesimistă, încurcată, el se bucură intens din orice. Îi recitesc acum din „Scrisorile lui Mozart” şi e fascinat. Citeşte Evanghelia lui Luca, despre viaţa lui Iisus; e captivat.
Strică prea mult răsfăţ, prea multă dragoste arătată?
Eu am crescut cu enorm de multă dragoste, cu foarte multă tandreţe. Nu m-am sfi
