„Au fost atâtea lucruri pe care nu le-am putut face”, spune cineastul danez, marcat de depresie şi de reacţia agresivă de la Cannes faţă de noul său film. Sursa: Reuters
De fiecare dată când ajunge la Cannes, Lars von Trier se retrage în paradisul lui de pe Coasta de Azur, Eden le Roc, un hotel aşezat pe buza unei stânci, cu marea la picioare. „Nu-i place agitaţia”, explică un PR când ne indică adresa pentru interviu. Ultima dată când a stat aici, acum 9 ani, „Dancer in the Dark” lua Palme d’Or. Ne e teamă că ar anula întâlnirile din cauza reacţiei agresive a presei la filmul proiectat luni în competiţie, „Antichrist”.
Pentru un om abia ieşit dintr-o îndelungată depresie, huiduielile de la Cannes au fost o lovitură destul de greu de îndurat. Von Trier se simte vlăguit. Şi-ar fi dorit o primire mai puţin ostilă, doar pentru a rămâne în starea psihică relativ mai bună pe care i-a dat-o faptul că a reuşit să termine filmul.
Reputaţia de om dificil îl precede, însă la o primă întâlnire pare doar extrem de fragil şi bonom. Mâinile şi vocea îi tremură puternic, se aşază pe scaun îndatoritor, ca o gazdă bună. În dreptul lui, cineva a lipit un abţibild cu „Antichrist”.
„Nu ştiu cine l-a pus, cred că cineva îmi face o glumă”, râde şi încearcă să-l dezlipească cu unghia.
Depresia, spune von Trier, e mai uşor de suportat decât anxietatea. „E ca şi cum te-ar vâna un leu, iar tu te-ai decide la un moment dat să spui „Mănâncă-mă”.
EVZ: La premieră aţi plecat înainte de final... V-a afectat reacţia publicului?
Lars von Trier: Am fost foarte agresiv, pentru că au fost râsete în sală, multe dintre ele ostile, iar aplauzele de la final mi se păreau o parodie. Oamenii stăteau în picioare de complezenţă şi aplaudau. Am ieşit, iar unul dintre colegii mei de echipă mi-a spus: „Dacă pleci în timpul aplauz
