Am parafrazat titlul unui film al actorului adolescent Mickey Rooney – Copii in lupta cu viata (1939, R: Busby Berkeley) – pentru a prezenta o expozitie deschisa la etajul 3 al Facultatii de Istorie a Universitatii Bucuresti, in intervalul 28 aprilie-6 iunie 2009. Intitulata „Kitsch-ul, un stil de viata", manifestarea este rodul stradaniilor unui grup de studenti entuziasti reuniti in Cercul de istoria artei, coordonati de conf. univ. Ecaterian Lung, conf. univ. Mihaela Pop, conf univ. Florentina Nitu si lector univ. Daniela Zaharia.
Deoarece kitsch-ul a fost totdeauna asociat de elitele intelectuale cu umorul involuntar suscitat de cei inrobiti lui, expozitia contine o mare doza de hilar si autoironie pentru ca, multe dintre obiecte provin din propriile case ale organizatorilor, fapt ce denota constientizarea la care au ajuns acestia ca duc o viata infestata de kitsch. Cum se feresc ei de aceasta situatie? Sau cum reusesc sa se detaseze intr-atat incat sa analizeze fenomenul cu spirit si ochi critic? Sau cum si-l asuma atunci cand afirma ca „baza existentei zilnice este kitsch" (poate la ei, nu si la noi!!!)? Afirmatia este riscanta si mefienta pentru ca ne ofera adevarata fata si dimensiune a acestui fenomen.
Dar pot ei delimita, cu exactitate, unde incepe si unde se sfarseste kitsch-ul? Sau, mai corect pusa intrebarea: stiu ei, intr-adevar, ce este kitsch-ul? Au citit oare vreo lucrare fundamentala despre kitsch? Au parcurs, cu temeinicie, magistrala lucrare Ce se va imtampla maine (Ed. Albatros, Bucuresti, 1972) semnata de esteticianul roman Gheorghe Achitei? Chiar daca demersul lor nu denota o aprofundare a exegezelor dedicate fenomenului este, totusi, salutar ca tinerii realizatori s-au sesizat asupra pernicioasei coabitari cu produsele kitsch care risca sa ne sufoce prin productia de serie si dominatia mentalitatii care o genereaza. Tot
