Sambata, 16 mai, la sase dupa-amiaza, Bucurestiul era in obisnuitul sau: cu trafic inca aglomerat, cu aceleasi reclame de-acum bine invechite, cu trotuarele gri, batute de pietoni, de praf si de bucati de pungi din plastic. La gura de metrou de la Teatrul National erau aceiasi adolescenti pe trepte, iar la cea de la Romana – aceiasi distribuitori de pliante, fluturasi si vorbe jumatate americane, jumatate romanesti. Undeva, dincolo de miezul noptii, Bucurestiul parea un alt oras: animat, plin de voci tineresti si de rasete, cu multe, mult mai multe cladiri luminate si insufletite de zeci, sute de oameni din interiorul sau de pe treptele lor. Animatia s-a stins spre zori, incheind o noapte alba pentru bucuresteni: Noaptea Nuzeelor.
Manifestarea care precede Ziua Internationala a Muzeelor (sarbatorita la 18 mai in fiecare an) a debutat in Franta in 1999, iar in 2005 a fost extinsa in intreaga Europa, deci si in Romania. In aceasta noapte, muzeele ies din tiparele obisnuite. Tot ceea ce presupune, tot ceea ce contine acest concept de muzeu se coloreaza, se anima, se schimba. Linistea pioasa pe care o pastreaza aici vizitatorii de peste an face loc exuberantei, scortosenia supraveghetorilor ce atintesc asupra ta ochi suspiciosi daca te apropii prea mult de exponate este inlocuita de o mladiere si o solicitudine care incurajeaza. Muzeul nu mai e acel spatiu-templu al unor colectii incremenite in timp, ci reprezinta o iesire a respectivelor exponate in spatiul public si in viata fiecaruia. Autobuzele care realizeaza circuitul muzeelor sunt pline. Cand opresc in dreptul unuia, o mare de oameni (tineri!) coboara si o alta urca. Sunt 11 muzee care le stau la dispozitie si doar o singura noapte. Multi isi aleg un punct de referinta si urmaresc numeroasele manifestari concepute pentru acest eveniment, altii, impinsi de curiozitate, vor sa le cuprinda pe toate:
