Dintr-un număr al revistei JOURNAL OF AMERICAN MEDICAL ASSOCIATION (JAMA, vol. 301, nr. 15, 2009) consacrat în totalitate tratamentului bolnavilor diabetici, mi-a atras atenţia un comentariu lucid despre rolul chirurgiei bariatrice, în particular a operaţiei de bypass gastric, în tratamentul diabetului. Intervenţia ameliorează toleranţa organismului pentru glucide prin reducerea aportului caloric, scăderea adipozităţii intraabdominale şi corectarea rezistenţei la insulină ce caracterizează corelaţia dintre obezitate şi diabet. Operaţia de bypass gastric cu cea mai mare popularitate este o anastamoză Roux în Y executată laparoscopic, cu variantele proximală şi distală. În ambele variante, intervenţia începe prin transformarea stomacului într-un organ bicameral, unde camera superioară are o capacitate de doar 15–30 ml. Varianta proximală creează o anastomoză între această cameră superioară şi o ansă jejunală aflată la aproximativ 45 cm distanţă de sfincterul piloric. În varianta distală, anastomoza cu intestinul subţire se face la o distanţă de aproximativ un metru mai departe. În amândouă variantele, pacientul resimte senzaţia de saţietate după cantităţi foarte mici de alimente. Varianta distală a procedurii instituie fenomene de malabsorbţie, în special pentru grăsimi şi carbohidrate complexe. Procedura Roux în Y e un salt calitativ în comparaţie cu o intervenţie mai veche de bypass gastric, anume gastrojejunostomia Billroth II, care era des însoţită de inflamaţii şi perforaţii esofagiene, ca urmare a refluxului enzimelor pancreatice din punga gastrică, cu volum mic în esofag. Efectul remarcabil al operaţiei de bypass gastric se datorează reducerii apetitului, obţinută prin intermediul numeroşilor hormoni gastr Publicitate ointestinali, cei mai importanţi fiind grelina gastrică, colecistokinina duodenală şi peptidele ileale YY şi GLP-1 (glucagon-like peptide 1)