In conditiile actualei crize economice globale, este evident ca in plan national se pot gasi paliative, dar nu solutii. In masura in care e posibila, la eliminarea cauzelor se poate ajunge doar prin strategii adoptate la nivel european sau global. Rolul Parlamentului European ar fi acela de a gasi modalitatile ca numeroasele rotite care formeaza acest urias angrenaj numit Uniunea Europeana sa functioneze unitar si eficient. Cu alte cuvinte, sarcina viitorilor europarlamentari, indiferent de nationalitate, este de a promova solutii pentru eficientizarea Uniunii (de aceea nu se formeaza grupuri parlamentare nationale, ci dupa orientarile politice).
Semnalam, intr-un articol trecut, faptul (relevat de datele ultimului Eurobarometru) ca romanii se disting de ceilalti europeni printr-o viziune politica excesiv de autarhica: furnizeaza cel mai mare procent de raspunsuri "nu stiu" la intrebarile legate de problematica europeana, iar cand sunt intrebati despre instantele care ar putea rezolva criza economica opteaza majoritar pentru guvernul national.
Canalele de stiri nu par nici ele preocupate de faptul ca ne aflam in mijlocul campaniei pentru alegerea Parlamentului European – decat in masura in care, in discursurile electorale, politicienii strecoara cate o sageata veninoasa la adresa presedintelui sau a unor adversari.
Vinovatia pentru lipsa de interes nu trebuie cautata doar in mass-media. Partidele par sa bifeze cu lehamite participarea la aceste alegeri, unicul mobil valabil fiind acordarea de compensatii unor membri de partid ramasi "fara coledzi" in urma uninominalului de asta-toamna.
Singurul partid care are postat pe site un fel de platforma electorala formala este PSD. In continut insa, principalele puncte ale acesteia vizeaza relansarea economiei romanesti si iesirea din criza, asigurarea accesului la sisteme de sanatate si educ
