Consultant principal al Departamentului Agriculturii al SUA
Recent, am luat parte la un seminar organizat de Centrul Cultural American din Bucuresti, cu tema "Produsele ecologice - productie, certificare, marketing". Din partea americana a luat cuvantul, printre altii, un consultant principal de la Departamentul Agriculturii, Mark G. Manis, iar din partea romana, Ion Toncea, presedintele Federatiei Nationale de Agricultura Ecologica. Comparand cele doua interventii, insotite de proiectii, am putut constata diferenta substantiala dintre sistemele american si romanesc sau, mai exact spus, diferenta dintre sistemul american de productie, certificare si marketing, impecabil ca un mecanism de ceasornic, si lipsurile infrastructurii romanesti in materie de produse alimentare ecologice. Pe scurt, in timp ce peste ocean statul este implicat masiv in ecologie, prin Departamentul de Agricultura, in Romania avem mai mult un control al ONG-urilor, decat al Ministerului Agriculturii, iar cea mai vizibila interventie a statului este ilustrata de agentia veterinara - o adevarata sperietoare a lumii rurale. Lipsita de un sistem eficient de colectare, de o retea de banci agricole, fara piata de desfacere, fara promovare din partea statului si fara legi clare de sustinere, agricultura ecologica din Romania e la mare distanta de cea americana. Asa cum spunea dr. Ion Toncea, cea mai importanta insusire a agriculturii romanesti este "vocatia ecologica". Dar, dincolo de "vocatie", nu intalnesti decat rafturile hipermarket-urilor din Bucuresti pline cu unt, iaurt si smantana ecologice din Germania, la preturi de doua-trei ori mai mari decat produsele "normale" romanesti. Fara alte comentarii, ii lasam pe cititori sa afle cum este organizata agricultura ecologica intr-o tara in care politicienii din parlament, cu toate pacatele lor, isi iau munca in serios.
"Daca o mi
