Majoritatea analistilor au observat ca actuala campanie pentru alegerile europene nu are, in fapt, nici o legatura cu acestea.
Fara ascunzisuri si fara reticente, campania s-a transformat intr-o lupta intre candidatii la Presedintia Romaniei. Alegerile prezidentiale din toamna au monopolizat atentia partidelor transformand scrutinul european din 7 iunie intr-un fel de test al popularitatii acestor, deja anuntati, prezidentiabili. Politicile europene in contextul crizei economice, calitatea celor selectionati pe "liste", capacitatea lor de a sustine scoaterea tarii din raza de actiune a clauzelor de salvgardare nu mai conteaza. Cum vor apara Romania de impunerea unor standarde ale UE, greu de aplicat pe moment, demagogi ca C. V. Tudor, primitivi ca G. Becali, naivi precum EBA, "frumuseti tacute" ca Adina Valean sau Rovana Plumb? Cum, si in ce limba, va raspunde - de exemplu - G. Becali la cererile de blocare a accesului la fondurile europene pe care Romania le poate primi doar cu proiecte bine si corect concepute? Va raspunde prezumtivul europarlamentar cu obisnuitul sau "pac-pac-pac", sau va anunta ca s-a sfatuit cu Dumnezeu? Ce va face C. V. Tudor in fata unor decizii tehnice de finete, in care sensul fiecarui termen conteaza? Se va inflama si va da citate din Herodot, Napoleon si... Petrache Lupu? Va vorbi de "tarisoara" fara sa realizeze ca, sa zicem, cutare articol dintr-o decizie comunitara are, in ciuda aparentelor, efecte benefice pe termen lung?
Adevarul este ca, absorbite de perspectiva "prezidentialelor", partidele au dat putina atentie listelor cu eurocandidati pe care le-au propus. Putin importante pentru liderii lor, intocmirea acestor liste a devenit un prilej pentru rasplatirea favoritilor, a intimilor, a rudelor ori sprijinitorilor perdanti la alegerile nationale sau locale, a celor ce trebuie "ascunsi" o vreme de atentia opiniei publ
