Anunţul retragerii lui Janos Kurko din hochei redeşteaptă amintirea unei întîmplări pe care am petrecut-o demult împreună

În lumea hocheiului Ianos Kurko e cunoscut ca un tip contondent, dacă nu insuportabil, mai ales după ce echipa sa, HC Csikszereda, a boicotat naţionala. Dar personajul are o faţă ascunsă, dezvăluită de acest episod petrecut cu 10 ani în urmă.

Era întuneric şi ger şi treceam prin Miercurea Ciuc, trei oameni plictisiţi şi sătui de drum. Oraţul părea abandonat; cine să stea pe străzi duminică noaptea , la minus 15 grade? Dumitru Graur conducea grăbit, veneam de la Gheorghieni, de la un turneu de hochei şi speram să mai apucăm ceva din noaptea aceea în paturile noastre. Deodată, zdrang!, maşina prinde o groapă şi ambele roţi de pe stînga fac pană! Ieşim din maşină şi ne vine să rîdem: n-avem decît o singură roată de rezervă, e duminică noaptea, totul e pustiu, iar noi sîntem ai nimănui în gerul de decembrie. Mă uit la ceas, e aproape de miezul nopţii. Îngroş obrazul şi îl sun pe Janos Kurko. Mi-e jenă, dar nu avem de ales, nu ştim pe nimeni altcineva în stare să ne ajute. Kurko încă nu intrase în Top 300, sîntem abia în iarna lui 1999, dar tot era unul dintre cei mai bogaţi oameni din zonă. Îmi închipuiam că o să ne explice politicos şi somnoros că nu are ce să ne facă sau că, în cel mai bun caz, o să ne paseze cuiva. E totuşi duminică noaptea şi e de imaginat că orice om normal, cu mii de treburi pe cap a doua zi, nu iese de sub plapumă de lîngă femeia lui, numai pentru că nişte unii, cu care a vorbit de trei ori în viaţă şi faţă de care nu are nici un fel de obligaţii, au dat în gropi. Dar Kurko uită că are mii de motive să rămînă în pijamale, uită că e milionar în euro, vine la noi şi se apucă de treabă. Ne încarcă în maşina lui, alături de cele două roţi fărîmate, ne duce la o benzinărie care cîndva fusese a lui, ne lasă înăuntru