"Sper ca intr-o zi voi auzi si eu cuvantul mama"
Buna ziua, ma numesc Caracateanu Nicoleta si sunt o mama cu sufletul sfasiat de durere. Am ajuns sa cred ca Dumnezeu a gresit atunci cand mi-a dat viata. Am fost un copil cu probleme, nascandu-ma prematur, si nimeni nu-mi dadea sanse sa devin un om normal. Dar cu ajutorul parintilor si a lui Dumnezeu am invins boala si am ajuns un om cu picioarele pe pamant, capabil sa se descurce singur.
Bineinteles ca nu mi-a fost usor, toata copilaria petrecandu-mi-o prin centre de recuperare, spitale, si inghitind toata batjocura copiilor si a oamenilor care radeau de mine. Cu toate astea, am razbit si pot sa spun ca Dumnezeu a fost darnic cu mine. La varsta de 29 de ani, mi-a venit si mie randul sa-mi intemeiez o familie, si nu stiti ce mare mi-a fost bucuria ca voi avea si eu, in sfarsit, parte de fericirea de care am fost lipsita in copilarie. Iar cand doctorii care m-au tratat mi-au spus ca pot avea si copii, fara nici o problema, in casa noastra s-a mutat fericirea. Ramasesem insarcinata si viata mea capatase un sens. Am fost la controale si la analize luna de luna si am avut grija de mine si de copil, ca la carte, si totul a fost bine, pana la 6 luni, cand, brusc, mi s-a rupt apa si am facut avort spontan. Am nascut o fetita de 800 g, care se zbatea intre viata si moarte, si nimeni nu-i dadea vreo sansa de viata.
Nu va puteti inchipui ce soc a fost pentru mine si cata durere era in sufletul meu. Am stat in maternitate 4 luni, ca fetita sa ia in greutate, si in tot acest timp ma rugam la Dumnezeu s-o ajute sa traiasca si sa fie sanatoasa. Dupa 4 luni de chin si suferinta, fetita a ajuns, in sfarsit, acasa la noi, unde a fost asteptata cu sufletul la gura de tatal ei si de bunici.
In maternitate a fost botezata Maria, de o doctorita miloasa, care a spus ca asa va fi mai aproape de Dumnezeu si va fi bi
