Frumoasa, talentata, ambitioasa, o stiti, desigur, din serialul TV "Fetele marinarului". Dar Crina a cu mult mai grozava: joaca roluri importante in teatru si chiar pe marele ecran
Mica balerina de pe malul Dunarii
- Faci parte din noul val de tinere actrite lansate rapid pe orbita succesului. Faptul ca mama ta este, si ea, actrita la Teatrul Muzical "Nae Leonard" din Galati a jucat un rol in felul cum ti-ai ales cariera?
- Am avut noroc de parinti care m-ar fi sprijinit indiferent de ce cariera as fi ales. Insa, cu siguranta, am fost influentata de atmosfera din casa. Practic, pana cand am intrat la scoala, stateam toata ziua cu mama. Iar apoi, toate vacantele tot in teatru mi le petreceam, langa ea. De altfel, acolo, la teatrul din Galati, am si debutat, la trei ani! Am jucat in "Boema". Ulterior, am mai intruchipat roluri de copii si in alte piese. Adevarul e insa ca initial mi-am dorit sa devin balerina. Am si intrat la scoala, la o clasa de balet. Dar intr-a VIII-a, clasa de balet s-a desfiintat si atunci m-am transferat la clasa de teatru, care, dupa balet, era domeniul cel mai apropiat de sufletul meu. De suflet, nu si de fire... In copilarie am fost foarte timida, imi era greu sa vorbesc mai ales cu oamenii straini. Cu prietenii eram volubila, dar expansivitatea fata de straini era un exercitiu aproape imposibil. Priveam oamenii, ii analizam, pe unii chiar ii admiram, dar nu comunicam. De balet m-am apropiat tocmai pentru ca l-am perceput ca pe o alta forma de a comunica, era un limbaj mult mai la indemana pentru mine, pentru firea mea timida. Balerinele ma fascinau prin gratia lor si prin toate sentimentele pe care le transmiteau fara vorbe. Plus ca balerinele sunt atat de frumoase: au o tinuta speciala, au chiar si o expresie faciala deosebita! Pe-o balerina o recunosti instantaneu: dupa mers, dupa felul regesc in care isi
