"Rugati-va simplu. Dumnezeu va asculta mereu"
O sa va spun o poveste, desi nu vreau sa impresionez pe cineva. Simt ca asta trebuie sa fac, pentru ca multi oameni astazi uita sa creada in ceva si renunta mult prea usor la vise, la sperante, la Dumnezeu. De fapt, aceasta scrisoare a mea este o multumire pentru Dumnezeu.
Mi-aduc aminte perfect de ziua cand prietenul meu ma parasise dupa o relatie foarte frumoasa. Abia ne intorsesem de la mare, cand mi-a spus sec si simplu: "Nu te-am iubit niciodata...". Eram somera, nu aveam serviciu, eram atat de dezorientata, prinsa intre interviuri de angajare si vorbe, prea multe vorbe. Ajunsesem intr-o faza in care nu aveam ce sa mananc. Viata mea fusese un cosmar in ultimii 4 ani. Am intalnit oameni rai si vicleni, razbunatori, care m-au taxat fara mila si au profitat de naivitatea mea copilareasca. Nu stiu ce se intampla cu lumea de azi...
Acum am 34 de ani si atatea tradari, incat nu stiu unde se termina si unde incep. M-au dezamagit exact oamenii in care am crezut cel mai tare. Am avut momente in care credeam ca am ajuns la sfarsit. Plangeam pe strada, nu imi gaseam locul, ma intrebam cine sunt, de ce ratacesc fara tel prin viata?
Si apoi a venit iarna si intr-o zi incepuse sa ninga. Stiu ca era duminica si simteam ca nu mai pot respira, ca nu ma pot aduna. Am plecat de acasa hai-hui pe strazi. Era foarte frig, asta imi amintesc. Si am mers pe jos, din 13 Septembrie, unde locuiesc, pana in Doamna Ghica, dar nu m-am dus sa-mi vizitez parintii, cum obisnuiam. Era ca si cand un gol in sufletul meu se facea tot mai mare. In acea zi de iarna, am intrat intr-o biserica. O mai facusem si alta data, dar acum ii simteam prezenta cu adevarat. Intrasem, pur si simplu, din disperare, un suflet chinuit de tristete care cauta ajutor. Este o biserica mica, "Trei scaune", in spatele dispensarului. Inauntru era o lini
